53. La puțin peste o lună de la adoptarea H.G. nr. 1.481/2022 (14 decembrie 2022) și după sesizarea adresată DIICOT-ST Târgu-Mureș, la data de 30 decembrie 2022, prin care, în cadrul dosarului nr. 82/D/P/2019, am solicitat efectuarea verificărilor necesare și clarificarea situației mele procedurale, am formulat și înaintat, în continuare, o serie de solicitări și sesizări privind aceeași situație.
54. Având în vedere demersurile judiciare pe care intenționam să le inițiez împotriva DIICOT – S.T. Târgu-Mureș, pentru tergiversarea nejustificată a soluționării dosarului penal, am adresat Arhivelor Naționale – Serviciul Județean Mureș patru cereri distincte (16 ianuarie 2023, 25 ianuarie 2023, 30 ianuarie 2023 și 8 februarie 2023), prin care am solicitat următoarele:
- în perioada anilor 2009-2011, când am cercetat fondul Direcția Regionala M.A.I. Mureș-Autonomă Maghiară, acest fond a putut fi cercetat/consultat în integralitatea sa, în mod liber; se puteau realiza fotocopii de pe toate unitățile arhivistice ale fondului; Legea nr. 16/1996 permitea publicarea Ediției de Documente – 2012;
- în perioada anilor 2007-2009, când am cercetat fondul Legiunea de Jandarmi Mureș, acest fond a putut fi cercetat/consultat în integralitatea sa, în mod liber; se puteau realiza fotocopii de pe toate unitățile arhivistice ale fondului;
- în anul 2016, când am cercetat fondul Legiunea de Jandarmi Mureș, acest fond a putut fi cercetat/consultat în integralitatea sa, în mod liber; se puteau realiza fotocopii de pe toate unitățile arhivistice ale fondului;
- în intervalul iulie 2017 – aprilie 2019, când am cercetat în integralitate fondul Legiunea de Jandarmi Mureș – după ce în prealabil angajații ANSJ Mureș au aplicat tuturor documentelor din unitățile arhivistice ale fondului având marcare de clasificare secret de serviciu, secret și strict secret marcajul nesecret – acest fond a putut fi cercetat/consultat în integralitatea sa, în mod liber; se puteau realiza fotocopii de pe toate unitățile arhivistice ale fondului;
- în perioada anilor 2009-2011, când am cercetat fondul Direcția Regională M.A.I. Mureș-Autonomă Maghiară, în perioada anilor 2007-2009, 2016 și 2017-2019, când am cercetat fondul Legiunea de Jandarmi Mureș, respectiv în întreaga perioadă cât am frecventat ANSJ Mureș (2005-2019), am respectat cu strictețe toate prevederile legale și regulamentele în domeniu (am avut grijă de unitățile arhivistice aflate în grijă și le-am predat după cercetare, fără să fi fost constatate degradări ale acestora sau lipsuri);
- pentru perioada 2005-2019, am solicitat o evidență despre toate permisele eliberate pe numele meu de către ANSJ Mureș.
55. Din răspunsurile comunicate de ANSJ Mureș (25 ianuarie 2023, 31 ianuarie 2023, 31 ianuarie 2023 și 13 februarie 2023) am reținut că „în conformitate cu prevederile normative” ANSJ Mureș „nu are competența legală de a elibera adeverințe privind activitatea desfășurată” în intervalele solicitate de mine. Răspunsul dat este clar, succint și la obiect. Dacă cei care au întocmit răspunsul s-ar fi limitat numai la atât nu aveam nimic de obiectat. Dar nu s-a întâmplat așa! Celor care au întocmit răspunsul li s-au alunecat degetele pe tastatură și au adăugat că Arhivele Naționale „nu sunt abilitate să întocmească situații juridice ori să facă deducții și interpretări cu privire la valorificarea științifică a documentelor de arhivă și la conținutul publicațiilor editate de cercetătorii ce frecventează sălile de studiu”. În cererile mele adresate ANSJ Mureș, nu am cerut „situații juridice” și mai ales „deducții și interpretări cu privire la valorificarea științifică a documentelor […] și la conținutul publicațiilor editate”; pentru aceasta din urmă, ANSJ Mureș ar fi fost ultima la care să apelez. Tot ce am solicitat a fost eliberarea unui document din care să rezulte că documentele din fondurile amintite au fost cercetate cu respectarea condițiilor legale!
56. În primele trei răspunsuri comunicate de ANSJ Mureș, refuzul de a-mi soluționa cererile în mod favorabil era întărit prin afirmația „cu atât mai mult cu cât relația dumneavoastră cu Serviciul Județean Mureș al Arhivelor Naționale face obiectul unui dosar de urmărire penală”. Se pune următoare întrebare: pe ce dovezi s-a bazat ANSJ Mureș, în ianuarie 2023, când a afirmat că relația mea cu ANSJ Mureș „face obiectul unui dosar de urmărire penală”? Eu, personal, numai după ce am intrat în posesia ordonanței de clasare (4 martie 2024), am aflat că relația mea cu ANSJ Mureș NU a făcut obiectul dosarului de urmărire penală în care am fost vizat! Pe de altă parte, dacă am în vedere faptul că angajații ANSJ Mureș nu au dus până la capăt procesul de marcare a fondului Legiunea de Jandarmi Mureș, mi-au pus la dispoziție documentele despre care eu credeam că întrunesc toate condițiile legale, am depus eforturi – degeaba – timp de aproape 3 ani să le recuperez de la DIICOT, pot afirma că presupusa mea relație cu ANSJ Mureș care făcea „obiectul unui dosar de urmărire penală” a fost creată chiar de ANSJ Mureș, prin neglijența angajaților săi – lucru știut la nivelul Arhivelor Naționale!
57. În ultimul răspuns comunicat de ANSJ Mureș, s-a făcut precizarea că „informațiile legate de activitatea dumneavoastră la sala de studiu din cadrul instituției noastre pot fi puse la dispoziția autorităților abilitate”. Acest răspuns a venit după ce la cea de-a treia cerere am anexat o copie a adresei primite de la DIICOT-ST Târgu-Mureș din care rezulta că la data emiterii nu aveam nicio calitate în cauză.
57a. La reclamația administrativă din 20 februarie 2024, înaintată ANR în legătură cu modul de (ne)soluționare a cererilor de către ANSJ Mureș (Punctele 54.-57.), structura centrală comunică, la 4 martie 2024, faptul că ANSJ Mureș a procedat conform prevederilor legale și reia povestea cu „deducții și interpretări […] modalitatea de valorificare științifică a informațiilor […] conținutul lucrărilor editate […]” – adică aspect pe care nu le-am solicitat. În schimb, apare un element nou față de ultimul comunicat al ANSJ Mureș (Punctul 57.). Mai exact, în baza prevederilor Legii nr. 544/2001 ANSJ Mureș poate să-mi elibereze „copii de pe actele rezultate ca urmare a activității de cercetare întreprinse de dumneavoastră la sala de studiu (buletine de comandă completate, liste de prezențe, foi de folosire), însă nu adeverințe privind demersurile dumneavoastră din perioada anilor 2007-2009 și 2016-2019, așa cum ați solicitat anterior”.
58. La data de 12 februarie 2023, am înaintat o petiție-sesizare-plângere în legătură cu întregul istoric al cazului următoarelor instituții:
Senatul României – Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții
Camera Deputaților – Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții
Guvernul României – Corpul de Control al Prim-Ministrului
Ministerul Afacerilor Interne – Corpul de Control al Ministrului
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
Instituția Avocatul Poporului.
59. De la instituțiile amintite mai sus (Punctul 58.) am primit următoarele răspunsuri:
59.1. Senatul României – Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, prin adresa nr. XXIX/74/2023, mi-a comunicat că aspectele prezentate „au fost discutate în ședința Comisiei” și mi se aduce la cunoștință că situația prezentată „excede atribuțiilor Comisiei conform principiului constituțional al separării puterilor în stat”.
59.2. Camera Deputaților – Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, prin adresa nr. 4c-17/91 din 28 februarie 2023, mi-a comunicat că „în conformitate cu principiul constituțional al separației puterilor în stat, comisia noastră, în calitate de organ de lucru al puterii legislative, nu se poate substitui autorităților aparținând puterii judecătorești, având în vedere că aspectele reclamate fac obiectul unui dosar penal aflat pe rolul parchetelor”.
59.3. Guvernul României – Corpul de Control al Prim-Ministrului, prin adresa nr. 118 din 24 februarie 2023, mi-a comunicat că „întrucât aspectele semnalate fac obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. 82/D/P/2019 la Direcția de Combatere a Criminalității Organizate – Serviciul Teritorial Târgu-Mureș, soluționarea acestora excedează atribuțiilor stabilite CCPM prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2020 privind organizarea și funcționarea Corpului de control al prim-ministrului, precum și pentru instituirea unor măsuri de îmbunătățire a activității acestuia”.
59.4. Ministerul Afacerilor Interne – Corpul de Control al Ministrului, prin adresa nr. 820327 din 28 februarie 2023, mi-a comunicat că aspectele sesizate „cu privire la modul de soluționare a cererilor adresate structurii teritoriale a DIICOT, în dosarul de urmărire penală nr. 82/D/P/2019, exced competențelor legale conferite Corpului de Control al Ministrului”.
59.5. Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiia de Resurse Umane și Documentare, Serviciul de registratură generală, grefă, arhivă și relații cu publicul, cu adresa nr. 2473/VIII-1/2023 din data de 21 martie 2023, mi-a comunicat că plângerea mea a fost înregistrată la Serviciul amintit și „trimisă Structurii Centrale a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru analiză și măsuri”.
59.6. Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin adresa nr. 602/II-1/2023 din data de 21 februarie 2023, mi-a comunicat faptul că cererea mea a fost înregistrată și trimisă „spre competentă soluționare la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial TÂRGU-MUREȘ, în temeiul art. 289 alin. 9 C.p.p.”. Menționez că art. 289, alin. 9 din C.p.p. prevede: „Plângerea greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent”. Prin documentul înaintat DIICOT Central am sesizat, în mod expres, abateri și disfuncționalități săvârșite în instrumentarea dosarului de către DIICOT-ST Târgu-Mureș și am cerut exercitarea controlului ierarhic: verificarea punctuală a celor reclamate, lămurirea situației procedurale și dispunerea măsurilor necesare pentru remediere. În loc să efectueze o analiză proprie și să dispună măsuri ca organ ierarhic superior, DIICOT Central a trimis întreaga sesizare „spre competentă soluționare” la DIICOT – ST Târgu-Mureș, împotriva căreia sesizarea fusese formulată, ceea ce a transformat controlul ierarhic solicitat într-o simplă retransmitere către entitatea reclamată. Precizez că pe adresă apare „Procuror Șef Direcție”, o semnătură olografă și ștampila instituției, fără a fi nominalizat titularul funcției respective. Poate că aceasta este procedura standard aplicată la nivelul DIICOT Central.
59.7. Instituția Avocatul Poporului, prin adresa nr. 4854 din 21 februarie 2023, mi-a comunicat că „în conformitate cu prevederile art. 306 și următoarele din Codul de procedură penală, verificarea aspectelor de natură penală reprezintă atributul exclusiv al procurorului și al organelor de cercetare penală”, iar actele și măsurile de urmărire penală pot fi contestate în procedura prevăzută de art. 336 și următoarele Cod procedură penală. În același timp, mi s-a indicat că, în baza Legii nr. 35/1997, Avocatul Poporului „nu este abilitat să intervină în dosarele aflate în competența de soluționare a organelor judiciare”, fiind exceptate de la obiectul său de activitate petițiile privind actele autorităților judecătorești. Această poziție, însă, omite tocmai mecanismul expres pe care Legea nr. 35/1997 îl prevede pentru situația în care Avocatul Poporului constată că petiția intră în sfera autorității judecătorești. Articolul 21 din Legea nr. 35/1997 stabilește clar că, în acest caz, instituția „se poate adresa, după caz, ministrului justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Public sau președintelui instanței de judecată”, iar autoritatea sesizată „este obligată să comunice măsurile luate”. Așadar, legea nu reduce rolul Avocatului Poporului la un simplu mesaj de tip „nu ține de noi”, ci îi conferă o pârghie instituțională concretă: sesizarea autorității competente și obținerea unei comunicări oficiale privind măsurile dispuse. Prin urmare, răspunsul primit relevă că instituția a ales deliberat varianta minimală – trimiterea formală către procedurile din Codul de procedură penală și invocarea unei pretinse imposibilități de intervenție – evitând să aplice instrumentul legal care îi stătea la dispoziție și care este prevăzut exact pentru astfel de situații. În loc să activeze articolul 21 din Legea nr. 35/1997 și să sesizeze, după caz, Ministerul Public ori CSM, cu obligația corelativă a comunicării măsurilor luate, Avocatul Poporului s-a limitat la a se exonera de orice demers efectiv. Rezultatul practic este limpede: deși legea îi permitea și îi indica o cale instituțională de acțiune, instituția nu a dorit să o folosească, preferând să transfere integral sarcina către petent și să închidă dosarul printr-o declinare formală, fără a declanșa mecanismul de responsabilizare pe care articolul 21 îl instituie.