136. La data de 26 septembrie 2012, a avut loc, în Târgu-Mureș, lansarea publică a Ediției de Documente – 2012. În volum au fost incluse 707 documente provenite din fondul Direcția Regională M.A.I. – Mureș-Autonomă Maghiară (inv. 1235, 1272), fond aflat liber la cercetare la ANSJ Mureș.
137. În anii următori, Ediția de Documente – 2012 a intrat în circuitul științific.
138. Imediat după lansare, am donat un exemplar din Ediția de Documente – 2012 la ANSJ Mureș.
139. În a doua jumătate a anului 2017 sau în 2018, un exemplar din Ediția de Documente – 2012 a ajuns în posesia ofițerului DGPI responsabil de protecția contrainformativă a ANSJ Mureș.
140. Între iunie 2017 și aprilie 2019, am cercetat la ANSJ Mureș, pentru a treia oară (de data aceasta, integral), fondul Legiunea de Jandarmi Mureș; toate documentele clasificate din fond au fost marcate ca nesecrete (secret) înainte să-mi fie puse la dispoziție.
141. La data de 26 iulie 2019, DGPI a înaintat procesul-verbal de sesizare din oficiu nr. 2248593 către DIICOT-ST Târgu-Mureș.
142. În baza procesului-verbal de sesizare din oficiu înaintat de DGPI, la data de 29 august 2019, DIICOT-ST Târgu-Mureș a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de: complicitate la divulgarea informațiilor secrete de stat, prev. și ped. de art. 48 alin. 1 raportat la art. 303 al. 2 C.pen.; divulgarea informațiilor secrete de stat, prev. și ped. de art. 303 alin. 2 C.pen.; scoaterea peste graniță, fără drept, de documente care fac parte din fondul arhivistic național al României, prev. și ped. de art. 35 alin. 1 din Legea nr. 16/1996 privind Arhivele Naționale, republicată.
143. Pentru efectuarea cercetărilor, au fost delegați lucrători de poliție judiciară din cadrul DGA Mureș și BCCO Târgu-Mureș.
144. În baza procesului-verbal de sesizare din oficiu al DGPI și a verificărilor efectuate de DGA Mureș și BCCO Târgu-Mureș, „s-a conturat o activitate infracțională” la adresa securității naționale, fiind vizați consilierii superiori X și Y din cadrul ANSJ Mureș, istoricul de artă Orbán János și eu.
145. Așa cum am demonstrat mai înainte, „starea de fapt” în urma căreia „s-a conturat o activitate infracțională” a celor patru persoane vizate s-a bazat, în realitate, pe minciuni și născociri grosolane (Punctele 64., 65.), încadrate ca posibile fapte penale (Punctul 66.) ale DGPI, respectiv pe „investigațiile”, „verificările”, „analizele” și „studiile” lucrătorilor de poliție din cadrul BCCO Târgu-Mureș și DGA Mureș, care amestecă și preiau minciunile și născocirile grosolane ale DGPI (Punctele 75.-76.), afirmă lucruri neconforme cu realitatea (Punctele 72., 73., 75., 76., 77.), sau utilizează informații inexacte și trunchiate, prezentate ilogic (Punctele 74., 76., 77., 78. ).
146. Având „conturată activitatea infracțională”, la data de 21 februarie 2020, DIICOT-ST Târgu-Mureș a solicitat Tribunalului Mureș aprobarea unor percheziții domiciliare.
147. Perchezițiile domiciliare au avut loc la data de 26 februarie 2020.
148. În cazul meu, între 25-28 mai 2020 și 10-11/15 iunie 2020, s-a efectuat percheziția informatică asupra mediilor de stocare ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.
149. Între 26 februarie 2020 (percheziția domiciliară) și 13 decembrie 2023 (data ordonanței de clasare), DIICOT-ST Târgu-Mureș, în mod direct sau prin intermediul BCCO Târgu-Mureș, nu mi-a solicitat nicio declarație în cauză, nu am fost convocat niciodată la sediul DIICOT-ST Târgu-Mureș.
150. La solicitarea mea adresată DIICOT-ST Târgu-Mureș, din 3/4 martie 2020, privind restituirea lucrărilor mele curente, care nu au avut nicio legătură cu ceea ce au căutat polițiștii în cursul percheziției domiciliare, nu am primit răspuns.
151. La plângerea prealabilă înaintată DIICOT-ST Târgu-Mureș, la data de 6 septembrie 2021, am primit un răspuns incomplet și interpretabil, în urma căruia am fost nevoit să revin cu o completare.
152. Cu toate că, prin plângerea prealabilă din data de 30 decembrie 2022, am atras atenția DIICOT-ST Târgu-Mureș asupra apariției H.G. nr. 1481 din 14 decembrie 2022, cazul a fost tergiversat până la 13 decembrie 2023 (ordonanța de clasare), iar eu am primit înapoi bunurile ridicate în urma percheziției la data de 9 februarie 2024.
153. În urma studierii în mod amănunțit a ordonanței de clasare întocmite de DIICOT-ST Târgu-Mureș, am constatat – cu stupoare – în cele prezentate la Punctele 64.-77. succesiunea de afirmații mincinoase și falsuri fabricate cu bună-știință și rea-credință, respectiv constatările (rezultate din „verificări”, „studii”, „cercetări”) inexacte, trunchiate și ilogice ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne – DGPI, DGA Mureș și BCCO Târgu-Mureș –, care constituie infracțiuni de abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, comunicarea intenționată de informații false, inducerea în eroare a organelor ierarhic superioare prin comunicare de informații false, inducerea în eroare a organelor statului cu ajutorul informațiilor false, neglijență în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
154. În cazul DIICOT-ST Târgu-Mureș, instrumentarea cauzei cu rea-credință (refuzul de a răspunde plângerilor prealabile înaintate, tărăgănarea soluționării cazului) constituie infracțiune de abuz în serviciu.
155. În cazul ANSJ Mureș, nefinalizarea procesului de marcare a documentelor clasificate constituie infracțiunea de neglijență în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
156. În cazul DGPI nu trebuie omisă existența, aproape certă, a unei surse din interiorul sistemului Arhivelor Naționale ale României.
157. Scopul urmărit prin instrumentarea acestui dosar de infracțiuni la securitatea națională poate fi încadrat în două categorii: obținerea de merite individuale (posibilitatea de afirmare personală, avansarea pe cale ierarhică – în grad sau funcție, retribuție mai mare sau eventual premiu în bani) și merite la nivel instituțional (instrumentarea unui dosar de securitate națională cu o coloratură etnică atrage după sine un prestigiu unității teritoriale în cadrul instituțiilor – DGPI, DGA, BCCO, DIICOT).
158. În ceea ce privește posibila sursă din interiorul sistemului Arhivelor Naționale ale României, motivația care a stat la baza acțiunii sale pare a fi una strict personală: dorința de răzbunare.
159. Angajații DGPI, care au lucrat la elaborarea, supervizarea și înaintarea procesului-verbal de sesizare din oficiu nr. 2248593 din 26.07.2019, s-au descalificat profesional – înșiruirea minciunilor și contextualizarea lor cu o stângăcie absolut ridicolă denotă că nivelul de inteligență al acestora este foarte departe de ceea ce ar trebui să fie nivelul minim admis într-un serviciu de intelligence.
160. În general, serviciile speciale se remarcă prin acțiunile întreprinse, multe rămânând în istorie ca spectaculoase; în cazul de față, DGPI s-a remarcat prin prostie!
161. Angajații DGA Mureș și BCCO Târgu-Mureș, delegați să cerceteze diferite aspecte legate de acest caz, s-au descalificat și ei profesional prin tendința de a alinia rezultatele verificărilor efectuate la conținutul procesului-verbal de sesizare din oficiu nr. 2248593 din 26.07.2019 al DGPI. Atitudinea angajaților DGA Mureș și BCCO Târgu-Mureș se poate explica prin faptul că, în acest caz, se aflau sub presiunea și controlul DGPI – mai pe românește, în MAI nimeni nu dorește să deranjeze, prin contraargumente, dorința DGPI.
162. Încadrarea inițială a cauzei la art. 303 alin. (2) C. pen. a fost utilizată ca temei juridic de activare a circuitului specific „securitate națională/informații clasificate”, nu ca rezultat al unei verificări factuale riguroase privind existența, în concret, a unei atingeri aduse securității naționale. Din punct de vedere juridic, această calificare are un efect imediat și determinat: ea permite ca sesizarea să fie construită pe logica „informațiilor clasificate – secret de stat”, iar nu pe logica obișnuită a unui conflict de acces arhivistic ori a unei simple dispute administrative. Odată atașată eticheta de „secret de stat”, cazul intră, în mod obiectiv, sub incidența unui regim procedural care justifică măsuri intruzive (percheziție domiciliară, percheziție informatică, ridicarea suporturilor) pe baza unei presupuse necesități de protejare a informațiilor clasificate și de prevenire a divulgării acestora. În plus, această calificare a creat, în fapt, o barieră de control și transparență: invocarea caracterului „secret de stat” a permis ca o parte esențială din elementele cauzei să fie tratate în regim restrâns, iar autoritățile sesizate pe cale administrativă/petiționară să se retragă în formule standard de neimplicare („competența exclusivă a organelor de urmărire penală”, „materie penală”, „nu putem interveni”). Nu cadrul legal a lipsit, ci a fost folosit selectiv: calificarea de la art. 303 alin. (2) C. pen. a funcționat ca fundament juridic convenabil pentru menținerea dosarului într-un circuit închis, dominat de sesizarea DGPI și de reacția DIICOT, în timp ce orice solicitare externă de clarificare a fost respinsă ca „incompatibilă” cu natura dosarului. Caracterul instrumental al acestei încadrări rezultă și din soluția finală: dacă, după ani de investigații, cauza este soluționată prin constatarea că „fapta nu există”, atunci, în plan juridic, se conturează concluzia că art. 303 alin. (2) C. pen. nu a reflectat o stare de fapt demonstrată, ci a fost utilizat pentru a conferi cauzei un regim excepțional (informații clasificate/securitate națională), care să permită măsuri intruzive și să descurajeze controlul interinstituțional efectiv, cu impact direct asupra drepturilor procedurale ale persoanei vizate.
163. În comunicatele publice ale DIICOT apare frecvent formula că „a fost destructurată o rețea infracțională”. În dosarul de urmărire penală nr. 82/D/P/2019, instrumentat de DIICOT – S.T. Târgu-Mureș, s-a mers însă pe direcția inversă: nu s-a pornit de la fapte verificate care să indice existența unei „rețele”, ci s-a pornit de la o teză gata făcută, iar apoi s-au căutat elemente care să o susțină. Ancheta nu a generat ipoteza, ci ipoteza a dictat ancheta. Acuzația a fost croită pe persoană și pe context, iar materialul a fost împins să se potrivească, chiar și atunci când actele simple o contraziceau. Punctul de plecare a fost un proces-verbal de sesizare din oficiu întocmit de DGPI. Acesta a fost tratat ca suficient pentru a muta cauza în registrul „securitate națională/secret de stat” și pentru a lipi activității mele profesionale o semnificație penală pe care ea nu o are. Or, afirmațiile din sesizare erau verificabile imediat prin mijloace elementare și accesibile: foile de folosire ale dosarelor, regulile sălii de studiu, cronologia consultărilor, cronologia publicării, regimul legal de acces stabilit de Legea nr. 16/1996 și regulamentele Arhivelor Naționale. În loc să fie folosite ca filtru de realitate, aceste repere au fost ocolite, iar teza inițială a fost „validată” în lanț prin acte și note succesive, inclusiv prin verificări operate de structuri delegate, DGA Mureș și BCCO Târgu-Mureș, care au lucrat în logica confirmării ipotezei, nu în logica testării ei. În acest cadru, elementele esențiale ale activității mele au fost folosite nu ca date neutre, ci ca piese de construcție pentru o poveste penală. Fondurile consultate în mod legal, Direcția Regională M.A.I. – Mureș-Autonomă Maghiară și Legiunea de Jandarmi Mureș, au fost prezentate ca și cum simpla lor natură ar fi suficientă pentru a sugera „securitatea națională”. La fel, două repere bibliografice concrete și publice au fost transformate în „probe” de pericol, deși tocmai caracterul lor public le golea de sens în această schemă. Este vorba, în primul rând, de volumul editat și apărut în 2012, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Securității Statului, Consiliul Securității Statului: Direcția Regională Mureș (1951–1952), Direcția Regională Autonomă Maghiară (1952–1960), Direcția Regională Mureș-Autonomă Maghiară (1960–1968), Inspectoratul de Securitate al Județului Mureș (1968): Documente, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012, 876 pagini, ISBN 978-973-53-0856-8. În al doilea rând, de studiul Postul de Jandarmi Sângeorgiu de Mureș (1945–1949), publicat ulterior, ca lucrare istorică. Ambele au circulat public, au intrat în circuitul academic, au fost accesibile bibliotecilor și comunității științifice. Cu toate acestea, ele au fost folosite ca pretext pentru a construi, retroactiv, un scenariu de tip „conduită coordonată”, în care mi s-a atribuit un rol central, nu pe baza unei fapte noi, ci pe baza unei reinterpretări forțate a unor publicații vechi și a unor consultări arhivistice perfect explicabile și perfect documentabile. Aici este miezul. Nu s-a constatat o „rețea”, ci s-a încercat fabricarea ei din bucăți: o sesizare a generat confirmări interne, confirmările au justificat măsuri intruzive, iar măsurile au fost apoi invocate ca argument că trebuie să existe un pericol real. Este un cerc vicios: odată lipită eticheta de „secret” și de „securitate națională”, aceeași etichetă devine justificare pentru propriile efecte. Așa se explică de ce cauza a putut fi ținută în viață mai bine de patru ani. Nu pentru că faptele ar fi fost complexe, ci pentru că a fost convenabil să rămână „complexă”, prin refuzul de a recunoaște consecințele unor contradicții care se vedeau din acte și prin evitarea verificărilor simple care ar fi închis rapid dosarul. De aceea, încadrarea la art. 303 alin. (2) C. pen. nu apare ca o încadrate neutră, rezultată dintr-o analiză rece a faptelor, ci ca instrumentul prin care cazul a fost împins într-o zonă în care controlul extern scade, transparența se restrânge, iar tergiversarea devine „explicabilă” prin invocarea sensibilității. În loc să fie tratată ca o acuzație care trebuie probată, eticheta a fost folosită ca metodă de lucru. În acest sens, ceea ce s-a produs nu seamănă cu „destructurarea” unei rețele, ci cu construirea artificială a unei acuzații de securitate națională, în care concluzia a precedat verificarea, iar verificarea a fost folosită doar ca să confirme concluzia.
164. Având în vedere cele precizate la Punctele 153.-.163., consider că sunt îndreptățit să afirm că angajații DGPI, DGA Mureș, BCCO Târgu-Mureș, procurorii DIICOT-ST Târgu-Mureș – adică toți cei care au inițiat și instrumentat dosarul de urmărire penală nr. 82/P/D/2019 – sunt cei care au constituit o grupare de criminalitate organizată!
165. În cele din urmă, după 4 ani, 4 luni și 5 zile sau 52 de luni și 5 zile, marele dosar de infracțiuni la securitate națională – în cadrul căruia am trecut printr-o percheziție domiciliară, ridicarea tuturor suporturilor optice pe care aveam lucrările mele din ultimii 20 de ani, deplasări la sediul IPJ Mureș pentru percheziții informatice sau pentru restituirea, cu pipeta, a documentelor solicitate, înaintarea mai multor plângeri prealabile DIICOT-ST Târgu-Mureș – s-a dezumflat sub forma unei neglijențe de serviciu comisă de angajații ANSJ Mureș, care la rândul ei a fost anulată prin emiterea H.G. nr. 1482/2022, la solicitarea Arhivelor Naționale!
166. Instrumentarea dosarului timp de 52 de luni și privarea de bunurile mele timp de peste 47 de luni înseamnă dublul pedepsei maxime prevăzute la art. 303 alin. 2 – de la 3 luni la 2 ani de închisoare!