168. Dacă am început prezentarea cazului meu cu referiri la Arhivele Naționale, consider că încheierea acestui lung expozeu trebuie să fie, de asemenea, tot cu Arhivele Naționale.
169. Nu doresc să intru în analize privind principiul ierarhiei actelor normative, ordinea de precădere a instituțiilor, modul în care se face verificarea și de către cine se realizează aceasta etc.
170. Cert este un lucru: Arhivele Naționale nu au luat măsurile necesare pentru declasificarea documentelor clasificate!
171. Arhivele Naționale, instituție cu o istorie de aproape două secole, înființată prin Regulamentele Organice, au ajuns, în urma cazului generat de DGPI, într-o situație fără precedent în existența lor: aceea de a retrage de la cercetare unități arhivistice și fonduri documentare care s-au aflat timp de decenii la dispoziția cercetătorilor. Mai mult, în cazul ANSJ Mureș, a fost deschis un dosar de urmărire penală în care au fost vizați doi angajați ai instituției și doi cercetători.
172. În această situație, la nivelul conducerii Arhivelor Naționale s-a putut constata o degringoladă, o fugă de răspundere și lipsa unor măsuri proactive ferme!
173. Rigiditatea instituțională a Arhivelor Naționale a putut fi observată prin comunicatul lacunar privind limitarea accesului la documente.
174. Toate acestea au avut ca rezultat compromiterea credibilității instituției chiar de către cei care se aflau la vârful conducerii!
175. Situația creată nu a venit din senin! În cazul ANSJ Mureș, în cursul anului 2017, personal am semnalat Arhivelor Naționale situația fondului Legiunea de Jandarmi Mureș dar și cea a fondului Direcția Regionala M.A.I. Mures-Autonomă Maghiară. În legătură cu primul fond au fost date instrucțiuni pentru marcarea clasificării (2 persoane au lucrat 1 an și 8 luni), iar în cazul celui de-al doilea mi s-a comunicat că documentele, odată cercetate, rămân în acces liber. Rezultatul: în anul 2020, m-am trezit cu un dosar de urmărire penală pentru infracțiuni la securitatea națională deschis de DIICOT. În cazul primului fond a trebuit să constat că nu a fost dus până la capăt procesul de marcare a documentelor clasificate; cel de-al doilea fond a fost efectiv retras din cercetare! Când am solicitat să mi se confirme faptul că am putut cerceta legal fondurile și documentele pe baza cărora am publicat lucrările, am primit un răspuns expeditiv: ANSJ Mureș „nu are competența legală de a elibera adeverințe privind activitatea desfășurată”. Mai mult, au avut tupeul să adauge că Arhivele Naționale „nu sunt abilitate să întocmească situații juridice ori să facă deducții și interpretări cu privire la valorificarea științifică a documentelor de arhivă și la conținutul publicațiilor editate de cercetătorii ce frecventează sălile de studiu”.
176. Arhivele Naționale sunt responsabile pentru lipsa de implicare în aplanarea situației apărute la ANSJ Mureș, în intervalul 2017-2020. Au avut cunoștință de ceea ce se întâmpla la Târgu-Mureș, dar nu au luat nicio măsură concretă și fermă!
177. La Târgu-Mureș, prin deschiderea unui dosar de urmărire penală de către DIICOT, ANSJ Mureș a găsit țapul ispășitor pentru toate problemele instituției: cercetătorii. Sub lozinca „cercetătorii au avut prea mare libertate” s-a trecut la limitarea accesului cercetătorilor la sala de studiu a ANSJ Mureș prin: programarea prealabilă online, limitarea locurilor la 4, reducerea programului la 3 ore (intervalul 9-12) și interzicerea accesului liber la fișetele cu inventarele fondurilor. Acest program de pandemie a fost menținut la ANSJ Mureș până la finele anului 2023, deși la nivelul Arhivelor Naționale s-a revenit la programul normal de funcționare în martie 2022 (după anularea stării de alertă). Explicația ANSJ Mureș: executarea unor proiecte de digitalizare.
178. Am fost nevoit să scriu trei sesizări și o plângere prealabilă la Arhivele Naționale (30 decembrie 2022, 29 noiembrie 2023, 9 ianuarie 2024, 15 ianuarie 2024) pentru ca, în cele din urmă, să fie anulate măsurile absurde pe baza cărora a funcționat sala de studiu a ANSJ Mureș.
179. În momentul maxim de prăbușire a ANSJ Mureș, am fost singurul cercetător care a luat atitudine, a protestat și a reușit să restabilească mersul normal al lucrurilor la nivelul de dinainte de pandemie.
180. Trebuie să constat faptul că m-a surprins, în sens negativ, lipsa de reacție a cercetătorilor față de situația creată. Deși toată lumea era nemulțumită (unii ajungeau să fie programați o dată pe săptămână; alții în momentul în care intrau în sala de studiu mergeau direct la custode pentru a vedea pe ce dată se pot programa; cercetătorii abia apucau să parcurgă materialele primite din cauza programului scurt etc.), nimeni nu a protestat oficial, nimeni nu a luat atitudine. Numai după ce ieșeau din instituție își spuneau răspicat părerea. Trebuie să afirm că pentru mine a fost un experiment sociologic foarte trist să urmăresc cum persoane cu studii superioare încercau să se conformeze unor realități absurde, născocite de mințile unor arhiviști mureșeni.
181. Activitatea sălii de studiu a revenit la situația de dinainte de pandemie, dar relaționarea cercetătorilor cu cercetătorii, a cercetătorilor cu arhiviștii și invers, nu mai este cum a fost până la apariția problemei legate de DIICOT. Atmosfera, în general, este apăsătoare, se simte că s-a întâmplat ceva. Oamenii sunt reținuți, suspicioși, timorați, iritați. Dintr-o structură teritorială etalon a Arhivelor Naționale, ANSJ Mureș este doar umbra a ceea ce a fost în urmă cu 10 ani.
182. În încheiere, un ultim aspect merită menționat: la scurt timp după închiderea dosarului de urmărire penală de către DIICOT-ST Târgu-Mureș, în care au fost cercetați doi arhiviști de la ANSJ Mureș, o altă structură de parchet a deschis un nou dosar de urmărire penală, în care a fost cercetat un singur arhivist din cadrul ANSJ Mureș! Cum, la acest nivel, nu există întâmplări, concluzia poate fi una singură: este ceva putred la ANSJ Mureș!