7. Serviciul Județean Mureș este structura teritorială a Arhivelor Naționale, exercitându-și competențele prevăzute de lege pe teritoriul județului Mureș.
8. Protecția contrainformativă a ANSJ Mureș este asigurată de Direcția Generală de Protecție Internă (în continuare DGPI) prin structura sa teritorială.
9. Frecventez ANSJ Mureș din anul II de facultate (2001-2002). Șeful structurii, în calitate de cadru didactic asociat, a fost titularul cursului de „Introducere în istorie și științe auxiliare”, o parte din cursuri fiind ținute la sediul instituției, în Sala de Studiu. La sfârșitul anului II, am efectuat practica la sediul instituției: în prima zi, împreună cu câțiva colegi, am mutat registre de stare civilă dintr-un birou aflat la etajul I într-un depozit de la etajul II; în a doua zi, am numerotat dosare; în următoarele două zile, împreună cu o colegă, am introdus într-o evidență ținută pe calculator numele unor refugiați români din Ardealul de Nord. Din anul 2005 frecventez ANSJ Mureș în calitate de cercetător.
10. Relaționarea cercetătorilor cu ANSJ Mureș – la nivelul Sălii de Studiu – a fost deosebită până în 2020. Începând cu anii 2000, ANSJ Mureș a dat dovadă de o deschidere reală față de cercetători, materializată prin: disponibilitatea de a pune cu promptitudine la dispoziția cercetătorilor materialele solicitate, accesul liber la instrumentele de evidență (inventarele fondurilor), posibilitatea utilizării mijloacelor electronice (laptopuri), fotocopierea documentelor cercetate etc. Activitatea cu cercetătorii, la nivelul Sălii de Studiu a ANSJ Mureș, era considerată una exemplară la nivelul întregului sistem al Arhivelor Naționale – potrivit declarațiilor cercetătorilor care au frecventat și celelalte structuri teritoriale ale Arhivelor Naționale în anii 2000-2010.
11. Din anul 2016, în absența unei conduceri stabile, a unei autorități administrative consolidate și a unor mecanisme reale de reglare internă, raporturile profesionale din cadrul instituției s-au deteriorat progresiv. S-au conturat grupări informale, relațiile de lucru au fost afectate de neîncredere reciprocă, iar divergențele profesionale și personale au depășit treptat limitele unor simple neînțelegeri de serviciu. În termeni de sociologie instituțională, instituția a ajuns să funcționeze într-un cadru marcat de fragmentare internă, slăbirea autorității efective și substituirea cooperării profesionale cu logici de confruntare, de alianță și de excludere. Consecințele acestei stări de fapt s-au manifestat concret în plan administrativ și relațional: repoziționări interne, tensiuni legate de atribuții și statut, sesizări și rapoarte adresate structurii centrale, conflicte verbale repetate, schimburi ostile de replici, ridicări de ton și amenințări. Nu era vorba despre episoade izolate, ci despre expresia unui climat conflictual persistent, vizibil inclusiv pentru terții care frecventau instituția. Pentru cercetătorii prezenți în Sala de Studiu, această atmosferă nu era una marginală sau ascunsă, ci una direct perceptibilă. Tensiunile dintre angajați, manifestate uneori zgomotos și într-o manieră incompatibilă cu exigențele minime ale conduitei într-o instituție publică, afectau nu doar imaginea instituției, ci și condițiile concrete în care se desfășura activitatea de cercetare. Din această perspectivă, problema nu poate fi redusă la simple conflicte interpersonale, ci trebuie înțeleasă ca o disfuncție instituțională de durată, generată de lipsa stabilității manageriale, de slăbirea mecanismelor de autoritate internă și de incapacitatea structurii de a gestiona în mod eficient conflictele apărute în interiorul colectivului. Din punct de vedere juridico-instituțional, o asemenea stare este relevantă întrucât afectează buna funcționare a serviciului public, previzibilitatea raporturilor de muncă, climatul profesional și relația instituției cu publicul. Atunci când conducerea unei instituții este exercitată pe termen lung într-un regim de interimat succesiv, fără stabilitate, fără continuitate decizională și fără capacitatea reală de a restabili disciplina organizațională, se creează condițiile unui mediu administrativ tensionat, arbitrar și disfuncțional. În cazul ANSJ Mureș, această disfuncționalitate a fost resimțită nu doar la nivel intern, ci și de către cei care, în calitate de cercetători, intrau în contact direct cu instituția și aveau așteptarea legitimă a unui cadru sobru, stabil și profesionist.
12. Subliniez că, și în situația descrisă mai sus (Punctul 11.), Sala de Studiu a ANSJ Mureș a funcționat la parametri normali.
13. Pentru cazul de față prezintă importanță două fonduri arhivistice date în cercetare de ANSJ Mureș: Direcția Regională M.A.I. Mureș-Autonomă Maghiară (nr. inv. 1235 și 1272) și Legiunea de Jandarmi Mureș (1944-1949) (nr. inv. 57).
14. Materialul arhivistic pe baza căruia s-a constituit fondul Direcția Regională M.A.I. Mureș-Autonomă Maghiară (nr. inv. 1235 și 1272) provine de la fosta structură județeană a Securității. Aceasta a intenționat să distrugă materialul arhivistic prin retopire; însă, în urma intervenției prompte și energice a directorului de atunci, dr. Ioan Ranca, care a subliniat valoarea istorică și socio-economică a documentelor, a revenit asupra deciziei și a fost de acord ca întregul material să fie transferat la Filiala Mureș a Arhivelor Statului (1976-1978). La mijlocul deceniului al optulea, directorul Ranca a ordonat întregul material arhivistic, a constituit fondul și a întocmit inventarul aferent. După 1990, fondul a fost dat în cercetare, eu fiind primul cercetător care a studiat sistematic partea care se referă la structurile de siguranță/securitate din fostul județ Mureș și Regiunea Autonomă Maghiară/Mureș-Autonomă Maghiară, valorificând informațiile și documentele în cărți (Punctele 4.1., 4.3.), articole, studii și Ediția de Documente – 2012. Trebuie precizat că în evidențele ANSJ Mureș fondul apare sub două denumiri: Direcția Regională M.A.I. Mureș – Autonomă Maghiară și Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne Mureș. În primul caz, fondul poartă denumirea instituției creatoare, în al doilea caz, poartă denumirea instituției de la care au fost preluate unitățile arhivistice în anii `70 – Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne Mureș. În lista Fonduri și colecții date în cercetare, aflată pe site-ul Arhivelor Naționale, apare sub denumirea Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne Mureș (cu inventarele 1235, 1271, 1272). În Lista fondurilor date în cercetare aflată în sala de studiu a ANSJ, fondul apare sub denumirea Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne Mureș iar inventarele sub denumirea Direcția Regională M.A.I. Mureș – Autonomă Maghiară. În ceea ce privește inventarele: cel cu nr. 1235 poartă denumirea Direcția Regională M.A.I. Mureș – Autonomă Maghiară, atât pe copertă cât și pe pagina de titlu; cel cu nr. 1272 poartă denumirea Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne Mureș – Corespondență pe (noua) copertă și Direcția Regională M.A.I. Mureș – Autonomă pe pagina de titlu. În momentul în care am cercetat fondul, în vechea listă a fondurilor date în cercetare în sala de studiu, acesta a figurat sub denumirea de Direcția Regională M.A.I. Mureș – Autonomă Maghiară, motiv pentru care în lucrările mele apare sub această denumire. Fondul are 73,25 metri liniari. Inventarul nr. 1235 are 55 metri liniari, cuprinde 3392 unități arhivistice și are anii extremi 1923-1967. Inventarul nr. 1272 are 6,50 metri liniari, cuprinde 326 unități arhivistice și are anii extremi 1941-1969.
15. Fondul Legiunea de Jandarmi Mureș (1944-1949)a fost prelucrat arhivistic în anii 1960 și dat în cercetare. Fondul a fost cercetat începând cu mijlocul anilor 1970, și cu o frecvență mai mare, din anii 1990. Am cercetat unele dosare ale fondului în anii 2008 (Punctul 4.1.), 2014 (Punctul 4.5.) și 2016 (Punctul 4.6.). La mijlocul anului 2017, când am dorit să cercetez întregul fond în vederea elaborării unei monografii a Legiunii de Jandarmi Mureș (1944-1949), mi s-a comunicat că dosarele care conțin documente cu marcaje de clasificare nu pot fi date în cercetare. În urma unei solicitări înaintate Arhivelor Naționale, în vederea clarificării situației, mi s-a comunicat că documentelor care conțin marcaje de clasificare, care nu au fost date în cercetare, li se aplică prevederile H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România. Același lucru a fost comunicat și de ANSJ Mureș. În consecință, toate cele 777 de dosare ale fondului au fost supuse procesului de marcare înainte să le primesc spre cercetare. Cu această operațiune a fost însărcinată întâi secretara și, ulterior, legătoarea instituției. Procesul de marcare s-a întins pe o perioadă de aproximativ un an și opt luni; durata cercetării mele a fost similară. Fără această etapă de marcare, cercetarea ar fi putut fi finalizată în aproximativ șase luni. Fondul are 23 metri liniari, conținând 1160 unități arhivistice.
16. Mai târziu, după câțiva ani (în 2023), s-a dovedit – spre surprinderea mea – că întregul efortul depus în această operațiune de marcare (întinsă pe aproximativ un an și opt luni și la care au lucrat doi angajați ai ANSJ Mureș) a fost inutil deoarece nu au fost anunțați/notificați emitenții sau continuatorii emitenților respectivelor documente, respectiv Poliția și Jandarmeria (a se vedea Punctul 48.4.).
17. În conformitate cu Regulamentul sălilor de studiu ale Arhivelor Naționale, de pe documentele cercetate pot fi executate copii xerox (de către personalul Arhivelor Naționale) sau fotocopii (de către cercetători, cu aparatul propriu).
18. Procedura executării copiilor xerox și a fotocopiilor de pe documente diferă:
18.1. Procedura executării copiilor xerox: după selecționarea documentelor, cercetătorul completează o cerere (în care indică fondul, dosarul și filele), pe care o predă împreună cu unitățile arhivistice din care urmează să fie executate copiile; după ce i se comunică contravaloarea lucrării solicitate, se deplasează la trezorerie și achită suma în contul Arhivelor Naționale; cu factura primită de la trezorerie se întoarce la arhive, semnează în registrul de evidență a copiilor xerox și primește copiile de pe documente.
18.2. Procedura executării fotocopiilor: cercetătorul se deplasează la trezorerie și achită suma de 7 lei în contul Arhivelor Naționale; în sala de studiu predă factura primită de la trezorerie, primește o cerere (în care indică fondul, dosarul, filele) pe care o completează; fotografiază unitățile arhivistice; de menționat că taxa de fotografiere se achită pentru o zi și nu are legătură cu numărul fotocopiilor realizate după documente.
19. În cazul copiilor xerox executate după documente care aveau un format mai mare de A3, la ANSJ Mureș s-a procedat în felul următor: după parcurgerea pașilor de la Punctul 18.1., cercetătorul și unul dintre arhiviștii instituției se deplasau la o firmă care asigura servicii de multiplicare și avea în dotare un plotter, cu ajutorul căruia documentele puteau fi copiate pe hârtie sau scanate digital; după executarea operațiunilor de copiere, cercetătorul și arhivistul reveneau la sediul instituției. Trebuie menționat că toate cheltuielile legate de copierea documentelor erau suportate de cercetător și că, pe durata deplasării la firmă și a revenirii la instituție, documentele arhivistice se aflau în grija arhivistului.